Dan Sociu, cunoscut ca purtător de cuvânt al tinerilor scriitori români, cărţile sale afişând revoltă socială şi o poetică a cotidianului, a debutat ca romancier în 2008, la Editura Polirom cu volumul „Urbancolia”.
Romanul are tentă autobiografică, toate persoanjele sunt construite după persoane reale, iar verosimilitatea este dată şi de naturaleţea descrierii gândurilor şi acţiunilor tânărului Dan (27 ani), aventura cărţilor de poezie pe care le-a publicat, relaţia cu poeta Viviana Muşa – director de imagine al editurii Trei, modul în care Silviu Lupescu i-a oferit post de redactor la editura Polirom(Dan Sociu nu este doar autorul ci şi redactorul Urbancoliei).
Firul epic urmăreşte idila dintre Dan şi Diriga – proaspăt deţinătoare de ziar şi post Tv (acestea erau cadourile din partea ultimei cuceriri, ofiţerul american Derrin R. Smith).
Se ţese şi o întreagă conspiraţia în care sunt implicate diferite personalităţi ale culturii române: Eminescu a fost lichidat de serviciile secrete austriece pentru că era informator american, Nicolae Iorga – colaborator C.I.A. – a iniţiat interzicerea consumului de cannabis pe moti că din cânepă se putea opţine o hârtie mai ieftină decât cea din celuloză, George Enescu a fost spion fără voie ce transporta documente secrete în vioara sa. Mai relatează despre importanţa pe care au avut-o americanii în procesul de aderare a României la U.E., despre proiectele de amplasare a unor baze N.A.T.O. în România sau despre faptul că C.I.A. este o companie cu acţionari care supraveghează economia mondială. Deşi are că vâneaă senzaţionalul, de fapt doar urmeaă anumite direcţii ale romanului contemporan.
De fapt, totul ar fi o destăinuire a lui Dan către Pascal Bruckner (pe prima coperta apare: „Înainte de acest text, eu nu am existat. Nu sînt decît produsul imaginaţiei înfierbîntate a lui Dan Sociu, care m-a conceput într-o seară de beţie, într-un bar din Iaşi. Dacă el s-ar opri din băut şi din scris, eu aş dispărea. Dacă eu dispar, şi el se evaporă.” Pascal Bruckner) despre viaţa neferictă pe care a avut-o, amintiri triste din comunism, succesul ca poet dar neîmplinirea ca om, hipnoza şi nebunia perioadei în care a cunoscut-o pe Diriga,urmată de depresia cauzată de dispariţia ei şi ştergerea oricărei urme că ea ar fi existat, despre cum îşi ajuta mama financiar scriind poveşti pentru reviste feministe, despre virginitata prelungită (un capitol întreg, „...asta e Ultima, îmi spuneam şi gîndul mă umplea de melancolie...” este dedicat ... autosatisfacerii, despre gîndurile perverse şi rememorarea tuturor labelor de pînă atunci – cîteva mii).
Sfârşitul nu este unul tragic: chiar dacă începuse să o iubească pe Diriga şi împreună l-au înşeat pe Derrin, acesta fiind motivul dispriţiei bruşte a Dirigăi, Dan o întâlneşte pe Viviana şi mărtuiseşte, nu doar lui Pascal ,ci şi sieşi: „Cred că de aşa ceva am avut nevoie dintotdeauna: o Directoare de Imagine care să mă iubescă.”
„Urbancolia” este un roman interesant, tipic americănesc, cu suspans, intrigi, limbaj colorat, happy-end, o carte uşor de citit şi digerat.
