partea bună, care m-a ajutat să schiţez un zâmbet e că am găsit nişte poze de la începutului anului universitar, când petreceam ore întregi jucând cărţi (aşa am câştigat caloriferul de la camera 17) şi spărgând sticle de băutură. timpul pare atât de îndepărtat acum, când toată lumea spune că nu poate face nimic, ba că are parţial, ba că are prezentare, ba că nu ştiu ce...
mă uit şi eu la poze şi-mi amintesc şi mi-e dor ... să beau vodcă cu ibricul de cafea sau să uităm cum trece timpul jucând remi...

p.s.:acum putem cânta cu mândrie "hotel cişmigiu" ce se aplică perfect şi pentru C5: "ne căcăm pe întuneric (ieri s-a ars neonul de la baie), stăm cu craci-n pişat (că doar mereu budele 1 şi 3 sunt înfundate)..." plus că pe uşa de la intrarea în cabinele de duş ne întâmpină un mesaj de genu: "duşurile s-au defectat. vă rugăm mergeţi la etaj. vă mulţumim pentru înţelegere". mergeţi sus, că doar la etaj stau fetele şi acolo e mereu coadă la duş şi nu e deloc stresant să mai aştepţi câte 30-50 de minute şi pe acolo... vreau şi eu un sfat: cum să scap de stres? (bani de băut nu am, aşa că "nu dau pe ochi frumoşi vodcă la omenia")


0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu