Jurnalul Renunţării - prima zi

m-au durut dinţii: dimineaţă m-am chinuit cu sucurile reci şi cafeaua caldă, la amiază cu nişte bomboane primite rest, iar seara cu berea şi vinul rece. în tot acest timp ţigările îmi şuierau printre dinţi de parcă la celălat capăt erau femei goale şi nu scrum. vorbind de scrum, săptămâna asta am trecut pe la liceu pentru prima dată în postura de student şi nu elev - a fost o senzaţie stranie (şi m-am simţit atât de bine jucând handbal cu baieţi din clasele de-a 11-a, parcă aş fi avut eu ora de educaţie fizica, nu ei). prin pauzele lor, pe unii i-am corupt la o cafeluţă, împreună cu foşti colegi, eventual alţi prieteni. şi, când unul din cei prezenţi trăgea chiulul (pare-mi-se că la biologie) să putem sta liniştiţi la un suc şi nişte pahare de vorbe acidulate, am văzut prima ninsoare din anul acesta…nu sunt nebun, aşa sunt eu, aşa văd eu lucrurile: duceam ţigara spre gură, iar ventilatorul din separeu a produs minunea, scrumul adunat de vre-un minut de fumat de fumat (cam un sfert de ţigară) a început să cadă ca fulgii de zăpadă din pastelurile lui alecsandri.

i-am văzut ochii mari şi frumoşi. cu timpul cred că mă voi obişnui să le citesc mesajele criptate, acum doar bâgui câte ceva. până azi parcă vedeam prin ea, dar s-a întâmplat ceva, o shimbare a unghiului de percepţie. pot spune că abia acum am văzut-o cu adevărat ( reamon – supergirl :-?), are şi ea defectele ei, dar tocmai ele îi dau farmecul. căutând perfecţiunea îţi iroseşti viaţa, treci pe lângă tot ce înseamnă împliniri şi rateuri ca dintr-o maşină scumpă prin faţa unor pietoni amărâţi. concluzia, dacă o vei surprinde, va fi că prin simpul fapt de a fi oameni am ratat şansa de a fi perfecţi.

998 de cuvinte am schimbat între noi ca într-un joc de cărţi repetat obsesiv, oarecum mecanic, 998 de cuvinte schimbate într-un joc în care nimeni nu pierde, nimeni nu are ce câştiga, miza suntem noi.

e toamnă şi băncile parcurilor sunt goale. la fel şi sufletele unora sau buzunarele mele – şi continui să fumez, renunţarea e departe, la fel şi unele gânduri, câteodată şi m.p.f.