gânduri în preajma paştelui

amintiri încă vii

20 aprilie 2008, o zi de neuitat (prietenii ştiu de ce).

presat de timp (dacă ziua ar avea măcar 30 de ore 8->), las deocamdată pozele să spună o poveste cu nişte băieţi care din plictiseală s-au urcat pe biciclete şi...timp de 8 ore şi destul de mulţi kilometri au uitat să se dea jos. cei 5: eu (fede), andrei (noname), ady (berea), ion (ics) şi raul (zis şi....raul)

uitam să precizez (asta ca să nu mă fac de râs): eu abia cu o săptămână înainte învăţasem să merg pe bicicletă;))

arhitectura gândului - însemnări răzleţe din adolescenţă(1)

***

când nu ne mai ajung degetele

să ne facem cruce

şi lumânări pentru a străbate întunericul

sfărmăm zei din lut

şi ne hrănim cu cioburi

***

ploaia-mi spală ultimele urme,

vântu-mi împrăştie paşii.

ieri am murit

şi mi-am îngropat existenţa în zâmbetul tău.

te rog, azi, aprinde-mi o lumânare la căpătâi,

eu nu mai am forţa de a renaşte,

nici curajul,

nici inima.

zâmbeşte prietenilor

să le aminteşti de mine,

pe mâine, te rog,
zâmbeşte pentru mine.

***

când nu mai avem rude şi prieteni

modelăm bulgări de lut

fără a ţine cont de asemănarea noastră,
ne ascundem capetele grele sub pământ,

vom simţi fiecare pas pe care îl face vântul...

trupul e doar carnea cu care ne îmbrăcăm existenţa

şi ce carne e haina asta!

***
de paşti se aprind lumânări

la mine inima

cu o flacără verde

prin care văd chipuri colorate

nici urmă de chin,

tinereţea este o rană

pe pieptul tău cald

***

de aici încep visele,

regretele se metamorfozează,

coşmarul devine spaţiul acţiunii.
doar zâmbetul, atingerea, poate sărutul

să fie ceva mai mult decât întunericul personal,
lumina

...poate...

pipăie-mi venele
şi nu-mi stinge ţigara de piele

tablouri de emil karannica

emil karannica este curatorul muzeului din săveni.

este unul dintre intelectualii oraşului,recunoscut, nu doar pe plan judeţean ci şi naţional, ca pictor, grafician, caricaturist, dar şi drept unul dintre melomanii româniei.

între tablourile semnate karannica regăsim câteva autorportrete, câţiva bufoni, diferite peisaje - natură statică (a la van gogh).

aici puteţi vedea un slide-show cu câteva tablouri:

http://www.youtube.com/watch?v=enspKi3rvk8

spovedanie

păşesc sfios în biserica plină
-muţeniemă închin,
sărut o icoană

... ... ...

preotului îi întind, fără a îngenunchia
un vraf de caietescoase din haină:
"părinte, acesta e jurnalul meu,
viaţa mea e un şir neîntrerupt de păcate;
arde caietele şi-ţi va fi mai uşor,
dumnezeu va citi păcatele în rotocalele de fum"

heartrock 2008

data trecută am precizat că trupa BRUMA participantă la festival este din iaşi.erată, este din bacău.

5 trupe au confirmatpână acum prezenţa la festival şi se pare că maratonul concertelor se va desfăşura pe 28 iunie, pe 27 fiind pregătite alte surprize:

PARRICIDE
ABNORMYNDEFFECT(rep. moldova)
NECROVILE
INNERGRAVE
BRUMA

şi se pare că maratonul concertelor se va desfăşura pe 28 iunie, pe 27 fiind pregătite alte surprize.

pentru mai multe detalii, accesati site-ul: http://www.heart-rock.tk/

noaptea poeziei

noaptea dintre 14 şi 15 aprilie a fost un tribut adus poeziei - un exerciţiu liric împreună cu aida hancer, din suceava; în ce a constat exerciţiul?pey ...fiecare a scris un "poem la minut", apoi am inversat personajele(ea a scris despre "nebunul" meu, iar eu despre "eden" al ei) şi rezultatul...se vede mai jos

un posibil ciclu al lui Eden. aida

*
când mă apropii
de lucrul de sus care mă mişcă
ţin în inimă iepuri care bat
o circulaţie sangvină
cu labe de argint
e ca un mecanism artificial
care trăieşte
din lucrurile moi
din care trăiesc
sa poate că tot corpul meu e alcătuit
aşa cum cum a fost natura
la început
un teren viran
cu murdărie oarbă
sub un cerc de lumină care fixează
o umbră fantezistă
eu n-am umbră
şi nici puterea să mă ridic
ca în natură
un copac-algă

**
eden eden
când nu porţi nimic
să-ţi ferească de soare coastele
vine femeia ta
şi îşi lasă umbra
ca un chin
peste inima ta

globul tău pe care-l crezi de foc
e un glob de oglinzi
dar tu te bucuri
că vezi un foc de paie umflat cu lumini
din toate direcţiile

eden
tu exişti în femeia ta
fiind mai viu în Dumnezeu
nu eşti un om singur
eşti o categorie
de linişti

paşii tăi care nu se aud niciodată
pe lună să-i faci eden
dacă vei avea drum acolo

Şah – mat :)) bogdan

mână ei ridicată în semn de pace se lăsă
peste trupul meu
grea cât o noapte fără geacă

îţi lipsesc oasele şopteşti, îţi lipsesc.
cenuşa lor stă bine
într-o tăietură superficială pe inimă
-nu a sângerat, eşti mai rece ca mâna mea
o lacrimă măcar,
una nu ai îndrăznit să verşi,
mereu te plângi,
dar nicodată nu ai fost văzut plângând.

jucătorul va veni şi va muta nebunul de lângă regină
într-o zi
poate într-o clipă
visul se va desface ca o ţesătura de proastă calitate

la final, spânzurat de semnul întrebării,
nebunului îi i se ia identitate
e alungat din propriul regat
fără a-şi lua un cal,
turnurile par a-l păzi
-până unde
-până când

norii plini de sentimente s-au adunat
deasupra tablei de joc:
„la noapte are să plouă”
grăbeşte-ţi mutarea,
ceasul ticăie, 5 minute şi
realitatea deconspirată de vis va ceda.

nimeni nu ştie ce va urma, poate nebunul.

aida:

nebunule regina te joacă
aşa cum îi place
frumoasă
prezentă mereu
în arena duşmanilor tăi
ucigând în diagonală
şi în toate direcţiile imperiului vostru
regina te iubeşte

nebunule
regina te joacă aşa cum îi place
ea ţi-ar tăia calea
te-ar face regele ei

în jocul simbolic
al pieselor scoase
regina e arma
imperiului mut
nebunule
clopot de oase
iubeşti
dar şi mori
fără scut

nebunule
regina te joacă
aşa cum îi place
şi-apoi se întoarce la regele alb
tu eşti o lumină
culeasă din iad

de câţiva ani
în jocul de şah
nu mai contează culorile


Eden şi-a uitat umbrela pe ploaie , bogdan

Eden nu ar fi un bărbat care să iasă în evidenţă
dacă i s-ar cunoaşte trăsăturile feţei,
din spate pare o femeie cu un copil de mână
şi când te apropii
realizezi că el se pluteşte deasupra străzii
ca o umbră a dimineţii
dar niciodată nu dispare.

Eden s-a îndragostit
dar asta nu ar fi o problemă,
el şi-a luat caii în buzunarul de la piept
şi aşteaptă ploaia noastră cea de toate zilele
spre a călări curcubeul şters şi plictisit
până ajunge în starea de imponderabilitate
şi de acolo până pe lună nu trebuie decât să respire,
el nu păşeşte

inima lui e un animal inchis în trupul lui Eden
că o atracţie la circul de stat,
zgomotul pe care îl face sperie şi visele întunircului

a început să plouă, azi ne luăm rămas bun de la Eden

noi confirmări la festivalul heartrock botoşani 2008

vrând-nevrând se apropie bacu' şi odată cu acest examen vine şi festivalul heartrock botoşani, anunţat iniţial pe 30 mai şi 1 iunie, reconfirmat apoi pe 27 şi 28 iunie a.c. - poate că anul acesta după ce voi susţine proba scrisă la limba şi literatura română mă voi urca cu prietenii într-o maşină şi ne vom opri pe versantul cornişa unde se vor ţine concertele.

primele zvonuri în legătură cu festivalul au apărut la mijlocul lunii martie şi arătau un astfel de program posibil:

31 mai

ROTTING CHRIST(GRECIA)-black metal

Hathor(Galaţi)-black metal păgân

Dies Irae(Bucureşti)-black metal

Avatar(Bucureşti)-death metal tehnic

Implant Pentru Refuz(Timişoara)-hard-core/metal

Sincarnate(Bucureşti)-doom metal

Mada Faca(Braşov)-thrash metal

1 iunie

PARRICIDE(Polonia)-death/grind metal

Cadavrul(Constanţa)-death/grind metal

Innergrave(Iaşi)-brutal death metal

Necrovile(Cluj)-brutal death metal

Abnormyndeffect (Moldova)-death grind
Dakon (Moldova)-dark-death metal

acum o săptămână apar şi comunicatele oficiale, trupele NECROVILE (cluj) şi PARRICIDE (polonia) au confirmat prezenţa în cadrul festivalului.

timpul trece, iar trupele confirmă; astăzi au mai apărut două confirmări: BRUMA (iaşi, speed-trash metal) şi INNERGRAVE.

"nu exită liceu fără dumnezeu"....sau poate?

[postare eliminata]

improvizaţia nopţii

sssst! e noapte
dar asta nu ştie nimeni;
e o improvizaţie,
dar nici asta nu o ştie cineva

repet, e noapte,
camera musteşte a singurătate,
totul tace;
e piesaj bacovian.

mă cauţi,
te caut-nu te găsesc
şi încerci să-m scrii

şi nu ştiu decât
că fluturii nopţii cap-de-mort
-ce frumos sună,
se izbesc cu aşa-zisul lor cap
de becul economic
ce se încăpăţânează
să răsfrângă întunericul.
şi nu păţesc nimic,
se ridicăşi-i reiau zborul

dar eu
rămân aici,
te aştept,ce faci?
mai vii?!

se apropie miezul nopţii
şi te caut cu disperare pe întuneric
întuneric….raza de lumină
o aştept ca pe-nu mesia ce întârzie să vină

te rog,
doar tu…
vino…
doar atât…


şi varianta audio: http://www.trilulilu.ro/phedeman/a778f9587f60f0

gândul ce ne desparte

fără prea mult zgomot

ultimul spin a căzut de pe trandafir
mă poţi îmbrăţişa uşor
fără frică acum

nimic nu ne desparte
doar distanţa

aşa, scoţi mâna din buzunar,
îţi cad aripi de fluturi înnegrite
şi rupte la colţuri
o întinzi, nesigură, spre mine
eziţi o clipă,
o clipă eviţi.

şi

îţi scriu un gând
pe dosul palmelor împreunate
pentru rugăciune
să pot măsura
distanţa ce ne separă

un gând doar.

lumea ghiţunelor

beţivii pot fi persoane de referinţă întro comunitate…săveniul se respectă şi îşi are şi el beţivii notorii…reprezentativi pentru oraş sunt „ghiţunele” (după porecla „ghiţuna” pe care a purtat-o ani de zile unul din membrii grupului lor, decedat nu cu mult timp în urmă).cum recunoşti mebrii acestui grup? pey – în afară de faptul că stau ziua pe una din băncile din apropierea smart-ului (pe scurt, în faţa clădirei judecătoriei), cu sticle de „mona” (spirt) în mână, după aspectul neîngrijit şi mirosul specific, că au faţa umflată de băutură sau că stau cu mâna întinsă după 1leu în faţa maşinilor străine, la altceva nu mă pot gândi pe moment…
nu voi da nume pentru că aceşti oameni au familii care nu le seamănă şi pentru că cele trei ghiţune nu au fost dintotdeauna aşa; ultimul membru al grupului, care şi-a căpătat acest statut după moartea adevăratului „ghiţuna”, a fost ofiţer al armatei române – este şi acum colonel în rezervă. nu e din părţile locului, a ajuns aici în urma disponibilizării la câţiva ani după revoluţie, în scurt timp cuprinzându-l patima băuturii(nicio informaţie despre familia lui). cel căruia abia i se mai văd ochii din cauza figurii îmbâcsite de alcool a fost şofer – tractorist la primărie; soţia încă încearcă să-l aducă pe drumul cel bun, dar nu reuşeşte, nu reuşeşte nici măcar să-l aducă în fiecare noapte sub acelaşi acoperiş cu ea (cei 3 deseori îşi petrec nopţile în clădirea părăsită a pediatriei – viitoriul sediu al jandarmeriei). cel mai vechi membru al grupului, şi el fost tractorist (la c.a.p.), spune lumea că ar fi victima unui blestem din partea tatălui. întâmplarea pe care o redau pe scurt este cât se poate de reală; el era copil şi părinţii lui, în urma unui conflict cu bunicul acestuia, îl închid în beciul casei(din satul tudor vladimirescu, din apropierea săveniului). vecinii au fost anunţaţi că bătrânul a plecat la unul din copii, undeva în vestul ţării şi au crezut miniuna (vecinii nu erau chiar apropiaţi întrucât familia cu pricina locuia undeva pe vârf de deal). după zece ani, bătrânul reuşeşte să scape (în acest timp copiii lui îi aruncau mâncare şi apă printro deschizătură din capacul ce acoperea beciul) şi a ajuns la vecini – vecini care la început nu-l credeau: era neîngrijit, abia vedea, iar barba îi ajungea până la brâu. atunci el şi-a blestemat copiii (şi se spune că blestemul părinţilor se adevereşte şi dăinuie până la a şaptea generaţie) – restul poveştii bătrânului e istorie, iar soarta nepotului, unul din cei 3 „ghiţunce” ar fi cauzată de acest blestem.
poveşti, istorii, destine schimbate din cauza unui viciu devenit mai mult decât obsesie…
un singur lucru remarc: shakira, pe care o vedeai mereu la ghenele de gunoi strângând diferite deşeuri, pe care de multe ori o vedeai cazută pe stradă, beată şi pişată, shakira care pentru 1 leu sau 50 de rom ar fi făcut o felaţie, shakira a trecut deocamdată peste acest viciu…sunt câteva săptămâni de când timpul şi-l petrece acasă, are grija de copii (pe care nu îi mai vezi în faţa smartului cerşind) şi de soţ (care a fost cândva unul din oamenii care lucra la interiorul casei poporului din bucureşti)…poate reuşeşte astfel să-şi mai îndrepte din greşelile „tinereţii”. sunt curios dacă este şi vre-unul din ghiţune care să-şi reia viaţa, viaţa normală… speranţa moare ultima - şi când moare, nu mai are cine să plângă...

mesaj îngerului meu păzitor aflat în concediu medical

azi mi-am luat un tricou nou
şi o perche nouă de blugi
şi m-am gândit la tine,
în cel mai scurt timp
am să-ţi trimit o pereche nouă de mănuşi
şi un fular fără imprimeu
să nu-ţi mai fie chiar aşa frig
acolo sus(banuiesc că nu e chiar cald)

ştiu că iar s-a scumpit petrolul
şi de aici toate celelalte scumpiri
dar...norii radiază în continuare răceală
şi ploaia e rece;

timpul s-a mai dezgheţat
-degeaba

p.s.:ai grijă cum păşeşeti
să nu aluneci pe-un nor
că acolo sus e ca în baie
mereu apă pe unde calci
dacă nu e mama acasă

încă există erotism şi sensibilitate...încă

summit fericit

mă vezi pe stradă şi mă saluţi
-summit fericit
să ne auzim de bine şi să vorbim mai des
dacă ne vedem tot mai rar

ăsta va fi salutul nostru
-summit fericit
avem 3 zile libere
3 zile în care putem face lucrările restante
şi toate cele.
dacă nu era summitul
(-summit fericit!)
2 nopţi nedormite şi 3 zile blestemând
am fi pierdut cu restanţele

trec peste toate indiferent
şi aprind ţigara
un monte carlo
e tare ca o femeie fără sâni

asta nu are treaba cu nimic
dar cred că are legatură cu
summitul fericit.

-text scris în urma unor discuţii serioase :)) cu un amic, student în bucureşti. deci, summit fericit!

copii de azi pacă-s mai trişti ca noi

[postare eliminata]