noaptea poeziei

noaptea dintre 14 şi 15 aprilie a fost un tribut adus poeziei - un exerciţiu liric împreună cu aida hancer, din suceava; în ce a constat exerciţiul?pey ...fiecare a scris un "poem la minut", apoi am inversat personajele(ea a scris despre "nebunul" meu, iar eu despre "eden" al ei) şi rezultatul...se vede mai jos

un posibil ciclu al lui Eden. aida

*
când mă apropii
de lucrul de sus care mă mişcă
ţin în inimă iepuri care bat
o circulaţie sangvină
cu labe de argint
e ca un mecanism artificial
care trăieşte
din lucrurile moi
din care trăiesc
sa poate că tot corpul meu e alcătuit
aşa cum cum a fost natura
la început
un teren viran
cu murdărie oarbă
sub un cerc de lumină care fixează
o umbră fantezistă
eu n-am umbră
şi nici puterea să mă ridic
ca în natură
un copac-algă

**
eden eden
când nu porţi nimic
să-ţi ferească de soare coastele
vine femeia ta
şi îşi lasă umbra
ca un chin
peste inima ta

globul tău pe care-l crezi de foc
e un glob de oglinzi
dar tu te bucuri
că vezi un foc de paie umflat cu lumini
din toate direcţiile

eden
tu exişti în femeia ta
fiind mai viu în Dumnezeu
nu eşti un om singur
eşti o categorie
de linişti

paşii tăi care nu se aud niciodată
pe lună să-i faci eden
dacă vei avea drum acolo

Şah – mat :)) bogdan

mână ei ridicată în semn de pace se lăsă
peste trupul meu
grea cât o noapte fără geacă

îţi lipsesc oasele şopteşti, îţi lipsesc.
cenuşa lor stă bine
într-o tăietură superficială pe inimă
-nu a sângerat, eşti mai rece ca mâna mea
o lacrimă măcar,
una nu ai îndrăznit să verşi,
mereu te plângi,
dar nicodată nu ai fost văzut plângând.

jucătorul va veni şi va muta nebunul de lângă regină
într-o zi
poate într-o clipă
visul se va desface ca o ţesătura de proastă calitate

la final, spânzurat de semnul întrebării,
nebunului îi i se ia identitate
e alungat din propriul regat
fără a-şi lua un cal,
turnurile par a-l păzi
-până unde
-până când

norii plini de sentimente s-au adunat
deasupra tablei de joc:
„la noapte are să plouă”
grăbeşte-ţi mutarea,
ceasul ticăie, 5 minute şi
realitatea deconspirată de vis va ceda.

nimeni nu ştie ce va urma, poate nebunul.

aida:

nebunule regina te joacă
aşa cum îi place
frumoasă
prezentă mereu
în arena duşmanilor tăi
ucigând în diagonală
şi în toate direcţiile imperiului vostru
regina te iubeşte

nebunule
regina te joacă aşa cum îi place
ea ţi-ar tăia calea
te-ar face regele ei

în jocul simbolic
al pieselor scoase
regina e arma
imperiului mut
nebunule
clopot de oase
iubeşti
dar şi mori
fără scut

nebunule
regina te joacă
aşa cum îi place
şi-apoi se întoarce la regele alb
tu eşti o lumină
culeasă din iad

de câţiva ani
în jocul de şah
nu mai contează culorile


Eden şi-a uitat umbrela pe ploaie , bogdan

Eden nu ar fi un bărbat care să iasă în evidenţă
dacă i s-ar cunoaşte trăsăturile feţei,
din spate pare o femeie cu un copil de mână
şi când te apropii
realizezi că el se pluteşte deasupra străzii
ca o umbră a dimineţii
dar niciodată nu dispare.

Eden s-a îndragostit
dar asta nu ar fi o problemă,
el şi-a luat caii în buzunarul de la piept
şi aşteaptă ploaia noastră cea de toate zilele
spre a călări curcubeul şters şi plictisit
până ajunge în starea de imponderabilitate
şi de acolo până pe lună nu trebuie decât să respire,
el nu păşeşte

inima lui e un animal inchis în trupul lui Eden
că o atracţie la circul de stat,
zgomotul pe care îl face sperie şi visele întunircului

a început să plouă, azi ne luăm rămas bun de la Eden